Sindromul Impostorului: Cum Il Faci Sa Lucreze Pentru Tine, Nu Impotriva Ta
Corina Benescu
Coach Motivational · 2025
Exista o credinta populara ca sindromul impostorului e ceva de eradicat, un dusman pe care trebuie sa il invingi ca sa poti, in sfarsit, sa traiesti in pace cu tine. Numai ca lucrurile nu stau chiar asa. E mai putin ca un dusman si mai mult ca un caine de paza care, din cand in cand, musca si stapanul. Problema nu e ca exista, ci ca nu stii cand sa il chemi si cand sa il lasi legat afara.
De ce sindromul impostorului e, partial, prietenul tau
Sa fim sinceri: omul fara nicio urma de indoiala de sine e periculos. E cel care se urca pe piedestal si nu mai stie sa coboare, cel care multumeste echipei la un premiu si o face atat de vag incat e clar ca, in capul lui, el a facut totul. Sindromul impostorului, in doza mica, face cateva lucruri utile pe care nimeni nu le recunoaste niciodata cu voce tare.
In primul rand, te mentine calibrat la realitate. Complimentele nu sunt toate sincere — unele sunt linguseli, altele sunt strategice, altele vin din oameni care vor ceva de la tine. Sindromul iti pune un mic filtru care te impiedica sa crezi tot ce ti se spune, fara sa te duca in extrema cealalta, aceea de a nu crede absolut nimic.
In al doilea rand, te face eficient sub presiune. Daca ai fost mereu obisnuit/-a sa faci totul perfect si rapid, exact mecanismul acesta de hiperfunctionare — hranit de teama ca nu esti suficient de bun/-a — devine un atu real cand situatia o cere.
Si poate cel mai neasteptat beneficiu: te tine generos/generoasa cu cei din jur. Cand reusesti ceva in echipa, sindromul impostorului e cel care te impinge sa spui: da, e si meritul meu, dar si al oamenilor de langa mine. Asta nu e slabiciune. E inteligenta sociala pura.
Cand sindromul impostorului devine toxic si te blocheaza
Problema apare cand mecanismul acesta de aparare functioneaza non-stop, ca o alarma de masina care se declanseaza si la vant. Atunci nu mai e filtru, e zgomot de fond care te epuizeaza.
Il recunosti cel mai usor in trei situatii concrete.
Prima situatie: panica in fata autoritatii. Esti chemat/-a la o discutie cu cineva care are autoritate si prima ta reactie e panica. Seful sau mentorul tau iti spune ca vrea sa stea de vorba si tu intri imediat pe modul lupta sau fugi. O conversatie care putea sa fie interesanta, poate chiar sa iti schimbe cariera, devine o sedinta de supravietuire emotionala.
A doua situatie: nu iti asumi meritele niciodata. Ai ajuns pe un nivel nou. Cineva te felicita si tu raspunzi reflex: a, noroc de echipa, fara ei nu ajungeam aici. Suna a modestie, dar e ceva mai adanc, incapacitatea de a accepta ca tu ai avut un rol real in rezultat.
A treia situatie: cercul vicios al reusitelor ignorate. Ai facut ceva bine, lumea te lauda si tu gasesti imediat o explicatie externa: noroc, context favorabil, altcineva care te-a ajutat. Cu cat ai mai multe dovezi ca esti bun, cu atat esti mai convins ca ii pacalesti pe ceilalti. Paradox pur.
"Impostorul adevarat, cel din filme, cel care intra in instanta fara diploma juridica, nu simte nicio vinovatie. Tocmai cei care nu sunt impostori sunt cei mai torturati de aceasta frica."
Instrumente practice: cum gestionezi sindromul impostorului
Jurnalul de complimente si atribuiri — Primesti un compliment si raspunzi prost, reflexiv. Seara, notezi interactiunea si scrii cum ai fi putut sa raspunzi. Data viitoare, memoria musculara intra in joc.
Comportamentul superstitios: schimbari mici, nu revolutii — Ai observat ca lucrurile iti ies bine cand le faci pe ultima suta de metri. Solutia nu e sa te arunci brusc in contrariul. E sa schimbi cate putin din obisnuinta.
Meditatia de integrare a reusitelor — Asezati-va confortabil. Respirati. Aduceti in fata o reusita recenta, oricat de mica. Priviti-o ca pe o fotografie. Si intrebati-va bland: ce din mine a contribuit la asta?
Nu il elimina, invata sa il conduci
Sindromul impostorului nu e un defect de caracter. E un mecanism de protectie care, in anumite situatii, si-a depasit utilitatea si a inceput sa lucreze impotriva ta. Inteligenta nu sta in a il elimina cu totul, ci in a sti exact cand sa il chemi si cand sa il trimiti la culcare.
"Reusitele tale nu sunt accidente. Nu sunt norocul momentului, nu e contextul favorabil, nu e echipa din spate care a facut totul. Sunt parte din povestea ta reala, construita din alegeri, efort si calitati pe care le ai si le-ai folosit. Permite-ti sa le vezi."
Corina Benescu
Coach Motivational
Corina Benescu este coach motivational si tine intalniri săptămânale de dezvoltare personală, axate pe incredere in sine si gestionarea blocajelor mentale.
Vezi profilul →