Hainele Strabunicilor Noastre Erau Primul Lor Limbaj Al Sufletului

Strabunicile noastre nu aveau mall-uri, dar aveau lazi de zestre. Nu aveau styling pe Instagram, dar aveau ii cusute cu povesti despre cine sunt, ce au trait si ce vor sa duca mai departe. Nu aveau haine multe, insa straiele lor aveau rost, regula si sens. Fiecare piesa spunea ceva despre ele: de unde vin, in ce etapa de viata se afla, ce rol au in comunitate.

Etnografii povestesc ca portul popular era un sistem de semne. Se stia daca o femeie era fata, nevasta, mama sau vaduva, iar costumul de mers la biserica era scena pe care isi purta, cu demnitate, identitatea. Era ca o declaratie.

Camasa cu altita — o amintire purtata din generatie in generatie

Motivele brodate spuneau o poveste, romburile vorbeau despre campuri fertile si protectie, spicele chemau abundenta, pomul vietii tinea legatura dintre bunici, parinti si copii, iar liniile repetitive marcau ritmul vietii, ciclurile, transformarea. Femeile de atunci nu tineau jurnale de dezvoltare personală, isi scriau emotiile direct in fir, cu ac si ata, pe maneci si piept.

Braul — un cerc de protectie

Braul, sau cingatoarea, avea un sens profund, nu era pus doar ca sa arate bine, ci un cerc de protectie in jurul vietii, asezat exact peste zona pantecelui, acolo unde se naste si viata, si curajul, si feminitatea. Tinea hainele la un loc, dar, la nivel simbolic, tinea la un loc si omul: puterea lui, rabdarea lui, linistea lui. In ritualuri, felul in care era legat sau dezlegat putea marca trecerea dintr-o etapa de viata in alta, adica fata, mireasa, femeie, mama si era purtat constient.

Braul devenea astfel linia care imparte, in mod firesc si nevazut, partea de sus a corpului, lumea mintii, a structurii si a energiei mai masculine, de partea de jos, locul feminitatii, al vietii si al puterii de a crea.

Ritualul de duminica — o practica de prezenta

Duminica dimineata, cand se gateau pentru biserica, nu o faceau in graba de a iesi pe usa. Se facea liniste in casa, se alegeau straiele “cele mai bune”, ia era scoasa din lada aproape ca un obiect sacru, braul se punea cu un gest constient, marama se aseza cu respect fata de sine si fata de ziua aceea. Nu se pregateau ca sa fie judecate sau fotografiate, ci ca sa fie in acord cu ele insele, cu satul si cu sacralitatea momentului.

Intoarcerea acasa — in garderoba ta de astazi

Daca te uiti cu atentie la tot acest tablou, iti dai seama ca ceea ce facem noi astazi, cand vorbim despre stil personal, garderoba constienta, haine care te reprezinta si culori care iti schimba energia, este, de fapt, o intoarcere acasa. Noi am schimbat materialele, croielile si contextul, dar întrebarea a ramas aceeasi ca pe vremea strabunicilor noastre:

Poate nu mai porti ie in fiecare duminica, iar braul tau arata astazi ca o curea, un sacou bine croit sau o rochie care iti deseneaza talia. Esenta insa rămâne aceeasi: iti alegi hainele doar “sa fie ceva pe tine” sau le alegi ca pe niste mesaje despre cine esti, ce simti si ce vrei sa duci mai departe in lume?

Pentru ca, la fel ca strabunicile noastre, si tu ai dreptul sa te “gatesti” nu doar ca sa fii vazuta, ci ca sa fii in acord cu tine, cu povestea ta, cu feminitatea ta, cu energia ta. In spatiul meu, exact despre asta vorbesc si exact in directia asta te sustin.

Credit foto: Nica So., via Photo Historia (Facebook)