Hainele Strabunicilor Noastre Erau Primul Lor Limbaj Al Sufletului

Strabunicile noastre nu aveau mall-uri, dar aveau lazi de zestre. Nu aveau styling pe Instagram, dar aveau ii cusute cu povești despre cine sunt, ce au trait și ce vor să duca mai departe. Nu aveau haine multe, însă straiele lor aveau rost, regula și sens. Fiecare piesă spunea ceva despre ele: de unde vin, în ce etapa de viață se afla, ce rol au în comunitate.

Etnografii povestesc ca portul popular era un sistem de semne. Se stia dacă o femeie era față, nevasta, mamă sau vaduva, iar costumul de mers la biserica era scena pe care isi purta, cu demnitate, identitatea. Era ca o declarătie.

Camasă cu altita — o amintire purtață din generatie în generatie

Motivele brodate spuneau o poveste, romburile vorbeau despre campuri fertile și protecție, spicele chemau abundența, pomul vieții ținea legatura dintre bunici, părinți și copii, iar liniile repetitive marcau ritmul vieții, ciclurile, transformarea. Femeile de atunci nu țineau jurnale de dezvoltare personală, isi scriau emoțiile direct în fir, cu ac și ață, pe mâneci și piept.

Braul — un cerc de protecție

Braul, sau cingatoarea, avea un sens profund, nu era pus doar ca să arate bine, ci un cerc de protecție în jurul vieții, asezat exact peste zona pantecelui, acolo unde se naste și viață, și curajul, și feminitatea. Tinea hainele la un loc, dar, la nivel simbolic, ținea la un loc și omul: puterea lui, rabdarea lui, liniștea lui. În ritualuri, felul în care era legat sau dezlegat putea marca trecerea dintr-o etapa de viață în alta, adica față, mireasa, femeie, mamă și era purtat constient.

Braul devenea astfel linia care imparte, în mod firesc și nevazut, partea de sus a corpului, lumea mintii, a structurii și a energiei mai masculine, de partea de jos, locul feminitatii, al vieții și al puterii de a crea.

Ritualul de duminica — o practică de prezență

Duminica dimineață, când se gateau pentru biserica, nu o faceau în graba de a iesi pe usa. Se facea liniste în casa, se alegeau straiele “cele mai bune”, ia era scoasă din lada aproape ca un obiect sacru, braul se punea cu un gest constient, marama se aseza cu respect față de sine și față de ziua aceea. Nu se pregateau ca să fie judecăte sau fotografiate, ci ca să fie în acord cu ele insele, cu satul și cu sacralitatea momentului.

Intoarcerea acasă — în garderoba ta de astazi

Dacă te uiți cu atenție la tot acest tablou, îți dai seama ca ceea ce facem noi astazi, când vorbim despre stil personal, garderoba constienta, haine care te reprezinta și culori care îți schimba energia, este, de fapt, o intoarcere acasa. Noi am schimbat materialele, croielile și contextul, dar întrebarea a rămas aceeași ca pe vremea strabunicilor noastre:

Poate nu mai porti ie în fiecare duminica, iar braul tău arată astazi ca o curea, un sacou bine croit sau o rochie care îți deseneaza talia. Esenta însă rămâne aceeași: îți alegi hainele doar “să fie ceva pe tine” sau le alegi ca pe niste mesaje despre cine ești, ce simti și ce vrei să duci mai departe în lume?

Pentru că, la fel ca strabunicile noastre, și tu ai dreptul să te “gatesti” nu doar ca să fii vazuta, ci ca să fii în acord cu tine, cu povestea ta, cu feminitatea ta, cu energia ta. În spațiul meu, exact despre asta vorbesc și exact în directia asta te sustin.

Credit foto: Nica So., via Photo Historia (Facebook)