ȘTIAȚI CĂ… hainele străbunicilor noastre erau primul lor „limbaj al sufletului”?

Străbunicile noastre nu aveau mall-uri, dar aveau lăzi de zestre. Nu aveau styling pe Instagram, dar aveau ii cusute cu povești despre cine sunt, ce au trăit și ce vor să ducă mai departe. Nu aveau haine multe, însă straiele lor aveau rost, regulă și sens. Fiecare piesă spunea ceva despre ele: de unde vin, în ce etapă de viață se află, ce rol au în comunitate.

Etnografii povestesc că portul popular era un sistem de semne. Se știa dacă o femeie era fată, nevastă, mamă sau văduvă, iar costumul de mers la biserică era scena pe care își purta, cu demnitate, identitatea. Era ca o declarație.

Cămașa cu altiță, ia, o amintire purtată uneori din generație în generație. Motivele brodate spuneau o poveste, romburile vorbeau despre câmpuri fertile și protecție, spicele chemau abundența, pomul vieții ținea legătura dintre bunici, părinți și copii, iar liniile repetitive marcau ritmul vieții, ciclurile, transformarea. Femeile de atunci nu țineau jurnale de dezvoltare personală, își scriau emoțiile direct în fir, cu ac și ață, pe mâneci și piept.

Brâul, sau cingătoarea, avea un sens profund, nu era pus doar ca să arate bine, ci un cerc de protecție în jurul vieții, așezat exact peste zona pântecului, acolo unde se naște și viața, și curajul, și feminitatea. Ținea hainele la un loc, dar, la nivel simbolic, ținea la un loc și omul: puterea lui, răbdarea lui, liniștea lui. În ritualuri, felul în care era legat sau dezlegat putea marca trecerea dintr-o etapă de viață în alta, adică fată, mireasă, femeie, mamă și era purtat conștient.

Brâul devenea astfel linia care împarte, în mod firesc și nevăzut, partea de sus a corpului, lumea minții, a structurii și a energiei mai masculine, de partea de jos, locul feminității, al vieții și al puterii de a crea.

Ritualul de duminică – o practică de prezență

Duminica dimineața, când se găteau pentru biserică, nu o făceau în graba de a ieși pe ușă. Se făcea liniște în casă, se alegeau straiele „cele mai bune”, ia era scoasă din ladă aproape ca un obiect sacru, brâul se punea cu un gest conștient, marama se așeza cu respect față de sine și față de ziua aceea. Nu se pregăteau ca să fie judecate sau fotografiate, ci ca să fie în acord cu ele însele, cu satul și cu sacralitatea momentului.

Întoarcerea acasă – în garderoba ta de astăzi

Dacă te uiți cu atenție la tot acest tablou, îți dai seama că ceea ce facem noi astăzi, când vorbim despre stil personal, garderobă conștientă, haine care te reprezintă și culori care îți schimbă energia, este, de fapt, o întoarcere acasă. Noi am schimbat materialele, croielile și contextul, dar întrebarea a rămas aceeași ca pe vremea străbunicilor noastre:

Ce poveste spune haina pe care o porți acum despre tine?

Poate nu mai porți ie în fiecare duminică, iar brâul tău arată astăzi ca o curea, un sacou bine croit sau o rochie care îți desenează talia. Esența însă rămâne aceeași: îți alegi hainele doar „să fie ceva pe tine” sau le alegi ca pe niște mesaje despre cine ești, ce simți și ce vrei să duci mai departe în lume?

Pentru că, la fel ca străbunicile noastre, și tu ai dreptul să te „gătești” nu doar ca să fii văzută, ci ca să fii în acord cu tine, cu povestea ta, cu feminitatea ta, cu energia ta.

În spațiul meu, exact despre asta vorbesc și exact în direcția asta te susțin.

Cristina Badea

Style Coach & Fondatoarea Live Studio de Stil

Credit foto: Nica So., via Photo Historia (Facebook)